De ce nu este bine sa economisesti…

Natural Residence Moeciu 7 – Proiect Rezidential in zona parcului Herestrau – Aviatiei
10 aprilie 2019
Rezolvarea unei probleme sau realizarea unui obiectiv
12 aprilie 2019

De ce nu este bine sa economisesti…

Din 1900 până în 2015 dolarul amercian a pierdut 98,2% din puterea sa de cumparare. Daca ar fi să facem un raport simplu, rezultă o medie de cam 0,85%/an. Dar pentru a ilustra mai clar aceste cifre estimăm că cu suma pe care o plătiți astăzi pentru a cumpăra o garsonieră, acum 115 ani ați fi  cumparat aproape 100 de garsoniere. Devalorizarea este fabuloasa. Un alt exemplu, în aceeași perioadă aurul și-a crescut prețul de 53,9 ori. Deci dacă presupunem că aurul nu și-a schimbat valoarea intrinsecă, înseamnă că dolarul s-a devalorizat raportat cu aurul cu 1,8 % x 53,9 = 97 %.

Cautând prin arhive scanate pe internet, am identificat că media unui metru pătrat de locuință în SUA in 1900 costa cam 16,4 dolari. Deci o garsonieră de 30 mp costa cam 500 dolari. Astăzi media unui metru pătrat în SUA costă cam 370 dolari, adică aceeași garsonieră ar costa cam 11.100 dolari. Raportat la pretul locuințelor dolarul s-a devalorizat de 22 de ori. Oricum am da-o tot a scăzut destul de mult…

De cand au aparut banii (ca monedă de schimb între mărfuri), de atunci cei care-i ”tipăresc” au început să câștige bani, de pe urma celor care sunt plătiți cu acei bani. Asta pentru că banii se devalorizeaza continuu. Dacă nu sunteți printre cei care tipăresc, adică autoritățile statului responsabile pentru tipărire, atunci cel mai rău lucru pe care-l puteți face este să puneti de-oparte bani, adică să economisiți.

Teoretic valoarea unei monede depinde de cerere si ofertă. În România oferta (de lei) este mare, însă cererea este scăzută. Altfel au stat lucrurile în SUA (de exemplu). În 1944 la Bretton Woods  dolarul american a devenit moneda de referinţă şi de rezervă a statelor lumii (rețineți nu ale SUA ci ale lumii). Cursurile de schimb au fost fixate faţă de dolar, şi implicit faţă de aur, marja de variaţie fiind de 1%. Atunci SUA dispunea de 26 miliarde $ în rezervele de aur, dintr-un total de 40 de miliarde de dolari aflați în circulație, ceea ce oferea monedei americane 65% acoperire în aur. Îmediat o mulțime de state dezvoltate au început să ”strângă” dolari. Cererea a început să crească, ajungând în 1965 la faptul că SUA abia dacă mai aveau aur în valoare de 20 miliarde $. Presiunea a continuat să crească și în anii următori, moment în care FED a început să tipărească și mai mulți dolari, astfel că acoperirea cu aur a monedei a căzut de la 55% (1969) la 22% în 1971, după implicarea din Vietnam. Adică nici măcar 10 miliarde nu mai aveau o acoperire în aur.  Dacă cineva ”strange banii”, masa monetară scade, respectiv apare nevoia de a tipări alți bani. Din surse oficiale de exemplu în 1970, din rezerva SUA au ieşit 9,8 miliarde de dolari, iar în 1971 suma ieşită din rezervă a explodat la 29,8 miliarde dolari. În acelaşi timp, rezervele Marii Britanii şi a celorlalte ţări dezvoltate au crescut cu 49,2 miliarde de dolari, conform raportului anual al Băncii Internaţionale a Reglementelor pe anul fiscal 1971 (sursa https://www.money.ro/40-de-ani-de-dezordine-financiara/). Tipărirea de noi bani, duce la devalorizarea celor existenți, dacă nu există o acoperire valorică echivalentă. Asta a dus la pierderea încrederii în dolarul american, State precum Elveţia, dar în special Franţa, au început să ceară Fed să plătească în aur pe dolarii pe care îi aveau în rezervă. Și asta într-un moment în care preţul unei uncii de aur de pe piaţa liberă era mai mare decât cel de 35 de dolari fixat în 1945. În 1971, lucrurile au ajuns la punctul de rupere. Franța a cumpărat aur de la SUA în valoare de 191 milioane $, Elveția a cerut și ea aur pentru 50 milioane $. Confruntată cu un exod al propriului aur spre trezoreriile țărilor străine, SUA a renunţat unilateral la etalonul aur, adică la covertibilitate deplină a dolarului american în aur pe 15 august 1971. A fost promovată ca o măsură provizorie, dar a devenit permanentă.

Și astăzi valoarea depinde tot de cerere și ofertă și astăzi cererea de valute importante (dolari, euro, etc) este mare (multe bănci naționale continuă să își țină parțial rezervele în diverse valute, oamenii își țin economiile în anumite valute, comerțul international este facut în anumite valute, etc), iar oferta este limitată (în teorie ar trebui să fie limitată). Deci cu cât banii vor fi mai căutați, cu atât se vor tipări mai mult.

 

 

 

 

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *